Profesor de științe politice și cercetător la Université Libre de Bruxelles, Ramona Coman explică, pentru „Adevărul”, ce fel de Uniune Europeană ar avantaja în realitate România.
Imagine ilustrativă. FOTO: Arhivă Adevărul
Alegerile parlamentare de
duminică, 1 decembrie, dar și turul 2 al prezidențialelor vor arăta în ce direcție se va îndreapta România, dar mai cu seamă ce fel de politică va avea
țara noastră cel puțin în următorii 5 ani, inclusiv în raport cu Uniunea
Europeană. În condițiile în care în turul 2 se înfruntă doi
candidați lipsiți de orice fel de cunoștințe în domeniul relațiilor
internaționale, dintre care, mai grav, unul cu simpatii pro-Rusia, întrebarea
devine apăsătoare. Nu este însă singura.
În ultimii ani, dincolo
de conflictul dintre așa-numiții suveraniști și cei care visează
ca Uniunea Europeană să devină o confederație largă de state, o
temă importantă de discuție ar fi care formă de organizare a
Bruxellesului ar avantaja România.
Un posibil răspuns va
veni chiar de la Bruxelles, din capitala Uniunii Europene, de la
Ramona Coman. Profesor de științe politice și cercetător la
Université Libre de Bruxelles, dar și membru al corpului academic
al Centre d’Etude de la Vie Politique, tot în capitala Belgiei,
Ramona Coman este expert chiar în conflicte de suveranitate din
Uniunea Europeană și reforma insitiuțiilor europene.
„Uniunea Europeană s-a dezvoltat combinând două mari viziuni”
În opinia
sa, Uniunea Europeană s-a dezvoltat cel mai bine chiar combinând
cele două viziune existențiale. În continuare, statele membre ar avea de profitat dacă s-ar merge pe aceeași viziune, ceea ce nu înseamnă că nu este nevoie și de unele reforme.
„Uniunea Europeană s-a
dezvoltat combinând aceste două mari viziuni: interguvernamentală
(prin care guvernele în Consiliul European sau Consiliul, după caz,
decid prin unanimitate) și supranațional sau un proces de
federalizare (prin care nu numai statele în Consiliu și Consiliul
European decid, ci și celelalte instituții care reprezintă
interesele Uniunii Europene sau ale cetățenilor cum sunt Comisia și
Parlamentul, prin majoritate calificată)”, spune profesoara.
În ce privește România,
depinde foarte mult și de viitoarea politică externă care se va
avea în vedere. Un suveranism absolut ar duce la colpasul Uniunii
Europene, ceea ce nu ar fi sub nicio formă favorabil României.
Interesant este că, mai spune ea, inclusiv suveraniștii susțin
unele politici ce funcționează pe un model supranațional, uneori
chiar fără să realizeze.
„Ce variantă este mai
bună pentru România depinde de ce interese vitale dorește România
să apere și să își poată opune veto-ul. Suveranism pe toata
linia duce la sfârșitul Uniunii Europene. Nu e pe agendă. Niciun
partid sau guvern, oricât de eurosceptic ar fi, nu își dorește
așa ceva, cu excepția celor care se gândesc că țara lor ar
trebui să părăsească Uniunea Europeană, dar care sunt foarte
puține și marginale. Toate guvernele, oricât de critice sunt cu
privire la Uniunea Europeană, au nevoie de piața și de toate
politicile care o susțin, mai ales de politicile de coeziune. Aceste
politici funcționează pe un model supranațional care este susținut
inclusiv de suveraniști”, adaugă Ramona Coman.
Marea teamă a suveraniștilor e nejustificată
Profesoara atrage însă
atenția că nici transformarea Uniunii Europene într-un mare stat federal nu este avută în vedere. Asta înseamnă că mare temere a suveraniștilor, care susțin că Uniunea Europeană se va transforma într-un mare stat federal, în care țările membre nu vor mai avea absolut deloc suveranitate, este nefondată.
„Nici un federalism pur
nu este la ordinea zilei pe nicio agendă politică. Combinarea
acestor două modele (n.r. – suveranism și federalism) rămâne
formula de interes și cea mai realistă în contextul actual, nu
numai pentru România ci și pentru alte state membre ale Uniunii
Europene. Acest „federalism interguvernamental” sau un
„federalism al statelor” (ceea ce pare o contradicție în
termeni), dar care aduce împreuna cele două viziuni –
suveranism/federalism – din care rezultă că Europa nu este
construită numai de state, ci și de cetățenii săi, cărora
federalismul le dă o voce clară”, explică Ramona Coman.
Statele membre au acceptat să cedeze din propria suveranitate
În prezent, toate statele
care compun Uniunea Europeană au acceptat să-și limiteze
suveranitatea, fără ca acest lucru să le fie impus sau fără ca o
agendă secretă să urmărească în mod special acest lucru.
„Privind suveranitatea,
statele membre și-au limitat drepturile suverane, în domenii
limitate, așa cum a subliniat Curtea de justiție a UE (și nu ieri,
ci în 1964), prin crearea unei Comunități (adică UE de azi) cu
durată nelimitată, având instituții proprii, personalitate
proprie, capacitate juridică proprie și capacitate de reprezentare
pe plan internațional și, mai ales, competențe reale care decurg
dintr-o limitare a suveranității sau dintr-un transfer de
competențe de la state către Comunitate. Este o decizie a statelor.
Iar acest transfer de suveranitate s-a făcut prin modificarea
tratatelor, pe baza preferințelor statelor, care – după caz –
și-au consultat parlamentele și cetățenii prin referendum, ca o
formă de dublă legitimitate”, punctează Ramona Coman.
Ramona Coman. FOTO: Arhivă personală
Pe de altă parte,
subliniază experta, modul în care s-a dezvoltat este similar unui
proces de federalizare.
„Nu este o federație cu
numele, însă modul în care s-a dezvoltat este similar unui proces
de federalizare. Nu este o federație perfectă sau completă, dar
prezintă caracteristicile unei federații prin modul în care se iau
decizii sau modul în care anumite competențe au fost transferate la
nivel supranațional. Se spunea în trecut că Uniunea Europeană este o «federație
de state membre», expresie popularizată de politologul francez
Jean-Louis Quermonne și folosită și de Jacques Delors, fost
președinte al Comisie timp de 10 ani. Formula este încă potrivită
pentru că așa cum explicăm procesul în sine este similar
federalizării, dar statele membre continuă să joace un rol
fundamental în Consiliu și în Consiliul European, din ce în ce
mai prezent în procesul decizional.”
Uniunea Europeană, o construcție perfectibilă
Cu toate acestea, Uniunea
Europeană nu va fi, cel puțin în viitorul apropiat o confederație
sau un stat de sine stător, consideră Ramona Coman. În schimb, Uniunea Europeană este și ea pefectibilă, iar nevoia unor reforme este evidentă, mai ales în contextul în care partidele populiste câștigă tot mai mult teren pe continent.
„Uniunea Europeană nu este o construcție perfectă. Este perfectibilă. Este și ea un proces evolutiv. Existau probleme deja înainte de 2010. Ele s-au amplificat și acutizat pe fondul crizelor: euro, migrația, Brexit, contestarea drepturilor și încălcarea statului de drept, COVID-19 și război. E enorm. Pentru mulți aceste crize au avut efecte considerabile. Iar ele au creat un teren fertil pentru aceste partide de dreapta radicală care încearcă să își facă un loc în politică din anii 1980. Au reușit fix în acest context de crize succesive. De ce? Pentru că pretind că au capacitatea de a răspunde acestor mari preocupări. Dar cum? Printr-o critică excesivă a Uniunii Europene. Care critică este sigur binevenită. Uniunea Europeană trebuie criticată. Și este criticată”, explică profesoara româncă.
Însă nu doar aceste partide radicale critică Uniunea Europeană. Raportul Mario Draghi este unul extrem de critic, și nici măcar e singur. Pentru democrație, este sănătos ca acest lucru să se întâmple, iar criticile constructive au rolul lor, cu condiția că viziunile în dezbatere să fie democratice, punctează experta.
„Nu numai partidele extremiste sau de dreapta radicală văd imperfecțiunile Uniunii Europene. Partidele tradiționale au și ele vizunii diferite pe clivajul stânga/dreapta. În prezent se pare că cel ce devine dominant este cel bazat pe valori (socio-cultural) care opune tradiționalismul, autoritarismul, naționalismul celor care susțin ecologia politică, progresismul și libertarianismul. Această confruntare de viziune diferite este esența democrației. Cu condiția că viziunile în dezbatere să fie democratice. «Democrația iliberala» nu este o viziune a democrației”, încheie Ramona Coman.
Cine este Ramona Coman
Cercetător și profesor
de științe politice la Université Libre de Bruxelles. Proiectul ei
actual este axat pe „Conflicte de suveranitate într-o
Uniune Europeană în
criză”, un proiect de cercetare în colaborare între
Universitatea Cambridge și Université Libre de Bruxelles. Ramona
Coman este și autoarea volumului „Guvernare și politică în
Uniunea Europeană post-criză”, apărut în 2020 chiar sub egida
Universității Cambridge.
Citeste tot articolul
Sursa & Foto Credit- “adevarul.ro”
Știrile sunt preluate din google news de la ziare din Romania. Suntem un serviciu gratuit de indexare stiriilor. Informatiile si imaginile stirilor sunt exclusiv a ziarelor si site-urilor din care au fost preluate. Nu suntem raspunzatori pentru continutul lor. Daca doriti ca stirile dvs sa nu mai apara pe platforma noastra, contact: medialux85@gmail.com
