Nu trebuie să fii bogat ca să schimbi o viață.
Nu trebuie să ai funcții sau putere, nu trebuie să apari la televizor.
Trebuie doar să vezi. Să asculți. Să simți.
Să alegi să nu treci pe lângă suferința altuia cu ochii închiși.
Așa trăiește Marius Simionica.
Un om care, de opt ani, a ales să nu întoarcă privirea.
Să nu ignore. Să nu judece.
Ci să ajute. Cu mâinile lui, cu inima lui, cu viața lui.
Astăzi, în orașul Ianca din județul Brăila, se ridică o casă.
Dar nu este doar o casă.
Este un miracol tăcut. O promisiune ținută. O dovadă că România încă mai are suflet.
Este Casa nr. 19, ridicată de Marius și prietenii săi pentru Gabriel, un băiețel de-o blândețe care nu poate fi povestită în cuvinte.
Și pentru mama lui – o femeie care duce în trup boala cruntă a leucemiei și în inimă dragostea pentru copilul ei.
Ea nu a cerut nimic.
Ea doar a sperat, în tăcere, că cineva, cândva, va auzi.
Și Dumnezeu a trimis oameni. Oameni buni.
În doar câteva săptămâni, un teren gol a devenit începutul unei vieți noi.
Muncitorii au lucrat cu respect, ca pentru familia lor. Voluntarii au adus apă, mâncare, ajutor. Oamenii au donat. Puțin câte puțin.
Dar ceea ce s-a ridicat acolo e mai mult decât cărămidă și mortar.
S-a pus:
✔️ un acoperiș nou, solid,
✔️ tâmplărie PVC de calitate superioară,
✔️ izolație termică pe toate planurile – pod, pereți, podea,
✔️ tencuială manuală,
✔️ instalație electrică completă,
✔️ fosa septică,
✔️ alei și trotuare,
✔️ cameră tehnică finalizată,
✔️ centrală termică achiziționată.
Mai urmează instalația sanitară, gletul, zugrăveala și… momentul acela.
Acel moment în care Gabriel va deschide ușa, va păși în cameră și va spune:
„Mama, aici suntem acasă.”
Sunt multe lucruri care dor în lumea asta.
Dar poate nimic nu doare mai tare decât un copil care nu are un loc sigur unde să adoarmă.
Un copil care își trăiește copilăria privind cu ochii mari suferința mamei lui.
Astăzi, noi putem alina această durere.
Nu toți avem timp să fim pe șantier.
Nu toți avem putere să cărăm.
Dar toți avem un strop de inimă pe care îl putem dărui.
👉 Cu 10 lei poți cumpăra un întrerupător.
👉 Cu 30 de lei, o găleată de glet.
👉 Cu 50 de lei, o zi de muncă pentru un om care ridică pereți.
👉 Cu 100 de lei, o bucată de demnitate redată.
Poate că ție nu-ți lipsește nimic.
Dar lor le lipsește totul.
Marius Simionica nu e erou.
Nu se consideră special.
El spune mereu: „Suntem o familie. Eu și oamenii din comunitate. Oamenii care mă ajută.”
Și are dreptate.
Această poveste nu este doar despre el. Este despre noi.
Despre cei care ne-am săturat de ură, de promisiuni goale, de neputință.
Nu contează ce limbă vorbim, în ce oraș trăim sau ce votăm.
Contează doar că ne pasă.
Și că suntem în stare să ridicăm o casă din dragoste, din compasiune, din umanitate.
📌 Poți ajuta și tu.
📌 Poți face parte din poveste.
Donează aici:
❤️ www.patreon.com/AsociatiaMariussiPrieteni
Urmărește tot ce face Marius și echipa lui aici:
➡️ facebook.com/simionicagrasumarius
Distribuie acest mesaj.
Vorbește despre el.
Roagă-te pentru Gabriel și pentru mama lui.
Fii parte din ceea ce este, poate, cel mai curat lucru care se întâmplă acum în România.
Pentru că atunci când ne unim – nu în ură, nu în frică, ci în dragoste – nimic nu e imposibil.
